Civilizatia,un paradox

As putea scrie si eu despre asta...si inca foarte bine.
Dar mai bine il lasam pe el. (Octavian Paler)

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.

Aduti aminte de noi.

A trecut un an si totusi nu imi pot uita clipele alaturi de tine.
Nu pot uita starea in care ma aflam.Stare in care fara sa vrei mai bagat.Nu pot uita cum tremuram de fiecare data cand te sarutam,de fiecare data cand te atingeam.Ai fost singura in care am avut incredere si totusi singura care s-a jucat cu sentimentele mele precum niste pioni care sunt pusi la inaintare.Dar nu regret acest lucru.Nu regret ca am tinut la tine,nu regret clipele,orele,minutele,secundele petrecute cu tine.Poate pentru tine toate erau la fel,probabil aveai un
deja vu continuu,dar pentru mine fiecare moment petrecut cu tine era unic.Pentru ca de fiecare data erai mai frumoasa,mai simpla dar in acelasi timp mai indiferent si mai rece cu mine.
Pentru un timp am crezut ca sentimentul era reciproc,am simtit ca impart cu tine placerea de a fi impreuna.As fi vrut sa uitam regulile jocului si sa uitam ca sexul este o jungla.

De ce tu?De ce tocmai tu dintre atatea finte gingase?Ce ai avut tu si nu au avut altele?
De ce nu ma puteam uita la alta inafara de tine.De ce imi pareai atat de perfecta?De ce tocmai tie ti-am zis acele cuvinte care din pacate sunt spuse cam des si fara a insemna ceva?De ce ameteam cand iti spuneam asta?De ce tremuram ca un copil cand te apropia de mine si imi spuneai si tu acelasi lucru?De ce am plans pentru tine?......

Acum tu de ce plangi pentru mine?De ce nu ma poti uita?
Nu imi vine a crede ca prada a devenit pradator.Nu imi vine a crede ca orgoliul tau a cedat si ca in sfarsit ai dat frau liber sentimentelor.
Nu te pot imagina in locul meu.Pur si simplu nu o pot face.
Nu imi vine sa cred ca am avut dreptate atunci cand ti-am spus ca roata se va intoarce.Nu trebuia sa se intample asa.Trebuia sa uitam de noi.Trebuia sa uiti de mine.Pentru ca eu uitasem.

....o sa pleci...o sa uiti de mine,ai sa vezi,stai fara griji,asta daca nu cumva ai uitat deja....si eu unu sper sa fi uitat pentru ca n-a mai ramas nimic intre noi...

Ea nu stie cum ma cheama,dar ma cheama inapoi!

A trecut un an de cand nu ne-am intalnit.Am inceput sa-ti duc dorul,sa tanjesc dupa atingerea ta,dupa perfectiunea si simplitatea de care dai dovada.Mereu ai stiut cum sa ma faci fericit.
M-ai primit in tine si mai lasat sa-mi fac de cap.Mai lasat sa plutesc deasupra ta si sa pasesc pe tine.Nu mi-ai cerut niciodata nimic si iti sunt recunoscator pentru asta.Daca pana acum eram oarecum fericit de clipa in care trebuie sa te intalnesc acum sunt pur si simplu coplesit de momentul in care ne vom intalni din nou.Dar timpu ramane principalul dusman.Nu mai suport,nu mai rezist.Iti simt chemarea si nu ma pot abtine.Am sa-mi spal inima in tine.Nu ma pot abtine de la vise cu tine.De o luna te tot visez.Si stiu ca orice vis legat de tine se va implini.Sper sa ne vedem pe 1 mai.Sper sa gasesc persoana cu care am sa te privesc atunci cand soarele va rasari deasupra ta.Si mai sper si stiu in acelasi timp ca tu ma vei ajuta sa gasesc acea persoana.

Chasing Cars

De ma amagesc atat?De ce te amagesti atat?De ce va amagiti atat?De ce ne amagim atat?
De ce plangem?De ce radem?De ce dormim?De ce ne trezim?De ce mancam?De ce bem?
De ce uitam?De ce ne aducem aminte?De ce mergem?De ce vedem?De ce simtim?
De ce suntem orgoliosi?De ce suntem naivi?De ce cautam fericirea?De ce uitam tristetea?
De ce alergam dupa masina?De ce alergam dupa dragoste?De ce nu ni se da dragoste cand avem nevoie de ea?De ce nu iubesti atunci cand esti iubit?De ce nu spui cand esti nefericit?De ce nu ai pe cine lua in brate atunci cand simti nevoia?De ce ajungem indiferenti?De ce uitam de unde am plecat?De ce ne mancam intre noi ca animalele?De ce nu zambim mai des?De ce nu ne bucuram de placeri simple?De ce avem intotdeauna nevoie de mai mult?De ce nu ne multumim cu ce avem?De ce ne uitam in gol atunci cand ne inchinam?De ce nu credem in Dumnezeu?De ce alegem viciile ca sa fim fericiti?De ce ne nastem?De ce traim?De ce murim?

Chasing Cars - Snow Patrol

A iubi inseamna a ierta

De cand ma tin minte am fost framantat de gandul la dragoste.
Dragostea mi s-a descoperit mareata si gingasa in persoana mamei mele,asa ca pot spune ca m-am nascut in dragoste si am fost insotit de dragoste de-a lungul intregii mele vieti.Am suferit de fiecare data cand am simtit ca dragostea lipseste.
Acum,ea lipseste,s-a indepartat de mine (nu si cea pentru familie).
Am devenit incapabil de a tine la o fata.Am uitat de unde am plecat si am ajuns indiferent.
A trecut ceva timp de cand n-am mai tinut la o fata cu adevarat...in tot timpul asta,de la ultima iubire si pana acum am fost parca un robot.N-am facut decat sa ma distrez...iar acum am ajuns sa tanjesc dupa dragostea cuiva,sunt atat de invidios pe persoanele din jurul meu.Stau si ma uit cum toti isi tin prietena in brate si se uita la ea ca la cel mai frumos lucru de pe Pamant.Vreau si eu sa am ochi doar pentru o fata,vreau si eu sa spun te iubesc (chiar daca la varsta asta cuvintele astea ne depasesc,dar asta nu inseamna ca nu putem iubi,iubim cat pentru varsta noastra) si sa insemne cu adevarat ceva...


A nu fi iubit,pentru mine,inseamna a nu exista.In copilarie,cand faceam vreo rautate,maicamea ma impingea usor cu mana si imi spune : "Du-te de la mine,nu te mai iubesc".Cine poate spune ce traiam eu atunci?Abia acum imi dau seama ca atunci ma pogoram in iad,iadul inimii mele de copil.Atunci incepea sa-mi tremure buza si eu ramaneam teapan in fata mamei,cu mainile in jos,cu pumnii stransi,pana cand imi facea semn sa vin si ma lua in brate.Atunci izbucneam in plans.Si plangea si ea.Simteam ca moartea in care m-am cufundat prin refuzul mamei a incetat si eu ma intorceam la viata prin marturisirea iubirii ei.
Tot ce exista exista din dragoste si pentru dragoste.In masura in care iubim,ne umplem de rost si ne aflam in locul in aceasta lume.
Dragostea pe care o revarsam asupra oamenilor este ca o lumina care descopera lucrurile aflate pana atunci in intuneric.Prin iubire cunoastem si vedem pe celalat in adevarata lui lumina.Numai iubirea este vazatoare.Daca cinveva vrea sa stie ce inseamna sa fie vazator,trebuie sa stie ca asta inseamna sa iubesti.
Eu am fost orb atata timp,acum sper si incerc sa-mi recapat vederea..
Cand iubesti ,pana intr-atat te daruiesti,pana intr-atat doresti sa intri in voia celui iubit,incat ajungi sa te identifici in gandurile lui,sa-l retraiesti in propria ta inima,in propriul tau trup,in propria ta rasuflare,incat cel iubit dintr-odata ti se descopera,in intregimea sa,in tine insuti,ca tine insuti.
Iubirea se imbraca in cel iubit ca intr-o haina.

Dragostea este la fel de grea ca moartea.
A ierta inseamna a renunta la tine insuti,la dreptul tau,la dreptatea ta pentru a indreptati pe cel ce ti-a gresit,inseamna sa mori tu pentru a lasa pe altu sa traiasca.
Cu alte cuvinte,a ierta inseamna sa reintorci la viata,sa daruiesti viata.
Niciodata nu m-am simtit mai iubit,mai fericit,mai nou,mai deplin,mai puternic si totodata mai cuminte si mai smerit decat atunci cand am fost iertat pentru greselile mele.
Totodata mi-am dat seama cat de greu imi vine sa iert,cata durere si cata renuntare trebuie sa simt,durere care ma apropie de moarte,care ma omoara pe mine pentru a da loc celuilalt sa traiasca.
Atunci am zis ca a iubi inseamna a ierta,a ierta nu o fapta care este sau ni se pare gresita,ci a ierta adanc si neconteni,a ierta o data si pentru totdeauna tot raul care se ridica impotriva noastra.

Sarutul rece...

Inchide ochii si....priveste marea, tu esti nisipul, eu sunt apa.

Orice adiere te va misca, orice vant sau uragan te va inlantui printre crengile copacilor din padurea intunecata....te vei trezi imbratisat de roua diminetii !

Sarutul rece te va-ncalzi si iti va da puterea de a reveni la matca.. daca, numai daca, ochii mintii tale pot zari tarmul !

Tu

Doar tu ma faci sa visez cu ochi deschisi,sa ma uit adanc in gol si sa uit de tot.

Esti propriul meu drog.Cu tine ma trezesc si cu tine adorm in fiecare zi.

Cand esti cu mine toti si totul se transforma in praf…tu esti iubirea in cea mai frumoasa si pura forma a ei.

Tu ma faci fericit,tu ma intristezi,tu imi dai speranta,tu mi-o iei.

As putea sa scriu un roman despre tine si despre cat de perfecta esti,dar de dragul cititorilor ma limitez la cateva fraze.

Aceasta iubire a mea este…MUZICA.

P.S: The thing about music is, when it hits you, you feel no pain

I love my parents

Imi pare rau...imi pare rau ca am ajuns asa,asa indiferent de dragostea pe care parinti mei mi-o poarta.
Imi pare rau ca nu mai facem lucrurile ca inainte,imi pare rau ca i-am indepartat de mine prin comportamentul meu care lasa de dorit,imi pare rau ca ii dezamagesc din ce in ce mai mult si mai rau pe zi ce trece,imi pare rau ca sunt nevoit sa ii mint de atatea ori,imi pare rau ca mi-am schimbat atitudinea fata de ei in ultima vreme.
Imi pare rau ca i-am contrazis si nu i-am ascultat cand a fost nevoie,imi pare rau ca am crezut ca au ceva cu mine,imi pare rau ca nu mi-am dat seama de la inceput ca incearcau doar sa ma protejeze de lumea asta cruda!
Imi pare rau ca nu mi-am dat seama de aceste lucruri mai devreme.

..Sunt acele zile umplute de melancolia vremurilor trecute.
Acele zile in care ti se face de dor de multe lucruri.De foste iubite,prieteni cu care nu ai mai vorbit de o vreme,plimbari cu prietena ta cea mai buna dupa scoala printr-un parculet pustiu..
Vechile vremuri bune,umplute de griji,griji de care ai uitat repede,si pline cu amintiri frumoase ale unei stari de spirit calme.Vechile vremuri de care te plangeai candva,dar de care ti-e dor odata ce s-au terminat.
Te-ai mutat din liceul de langa casa prietenei cele mai bune,ea sa mutat din casa de langa parculet,iubitele au venit si au plecat fara a lasa o urma significanta,poate doar o amintire,doua in trecere,prietenii sau schimbat..Tu te-ai schimbat.
Acum tot ce ti-a ramas este stare de spirit melancolica pe care o ai in acest moment si speranta ca vremurile ce vin vor fi mai bune,mai lipsite de griji si mai pline de amintiri frumoase.Vremuri la care te vei gandi intr-o alta stare de spirit melancolica,dar te vei gandi cu mai mare placere...posibil cu un zambet pe buze.

Rutina...un drog

Ma trezesc in fiecare zi cu acelasi gand care nu-mi da pace.Ma trezesc si spun 'Azi ma asculta la mate,la desen,la istorie,chimie,fizica..etc'.Mereu se face ca eu sunt ascultat .Si chiar asa e,chiar sunt ascultat in fiecare zi!Desigur,nu am invatat la nimic si nu am nici-o tema facuta,dar ma descurc eu.Dar nu despre asta vreau sa vorbesc ci despre rutina,monotonie.

Am impresia ca am ajuns un robot setat sa faca acelasi lucru in fiecare zi.Pur si simplu totul a devenit banal.Foarte banal.Nu ma mai incanta absolut nimic.(in afara de ideea de a ma intalni cu prietena mea cea mai buna :)

Si de aici pornesc problemele.Cand ajungi in acest stadiu de monotonie incepi sa faci tot felul de prostii,cum ar fi fumatul,bautul si altele..Desigur,anturajul are si el un rol foarte mare in asta.Dar nu consider ca asta te determina cu adevarat sa faci aceste lucruri,pentru ca poti sa umbli si cu cutitari atata timp cat iti faci temele si-ti vezi de treaba ta.

Dar cand ai intrat in rutina si vrei sa te distrezi, incepi sa aluneci,sa te duci la tot felul de petreceri,sa o arzi aiurea prin tot felul de puburi,baruri,localuri.Dar hai sa zicem ca nici asta n-ar fi o problema -cel mai grav este faptul ca incerci si vrei sa te maturzezi prea repede.Incepi sa fumezi,sa bei…poate chiar sa te si droghezi.

...Nu incerca sa fi ceea ce nu esti.Ai toata viata inainte sa bei si sa fumezi.Asa ca nu-ti strica viata de pe acum.

In cautarea fericirii

Stateam intr-o seara si ma uitam la un film,unul chiar foarte bun,se numea “The Pursuit of happiness” (in cautara fericiri).Era probabil a 50-a oara cand il vedeam…da’ de data asta a fost ceva diferit...pe la jumatatea filmului m-a apucat filozifia…si tot felul de ganduri imi perturbau atentia,ganduri despre viata si despre cata dreptatea are acest film.

Stateam si ma gandeam la cat de curva poate fi viata…te foloseste,iti place…iar apoi te atunca la gunoi.Nu-mi spune ca atunci cand scapi de probleme si totu merge ca la carte raman asa…pentru ca n-o sa te cred…stim amandoi foarte bine ca toate iti merg bine pentru catea zile,ore…si deodata viata iti fute o palma si te aduce la realitate ,la problemele tale de zi cu zi si la pragul disperari.

Mereu suntem in cautarea fericiri da’ niciodata nu o gasim daca pot spune asa.Asta pentru ca am gasit-o deja…ea traieste zilnic alaturi de noi,doar ca nu ne dam seama pe moment…ci doar atunci,in momentele acelea depresive pe care le uram cu toti…atunci cand spunem : “frate ce fericit eram in ziua aia”.Asa ca inceteaza sa o mai cauti si concentreazate acum asupra ei acum.,pentru ca ea exista si in fiecare zi avem parte de ea.Eu unul am incetat s-o mai caut…si vreau sa spun ca niciodata n-am fost asa de fericit…